Uncategorized

Te vei hotari

 

 

Maine te vei hotari

sa arunci haina iubirii

ea a devenit prea grea

ti-a cuprins adancul firii

 

PRESIMȚIRE

Ai să te hotărăști târziu
Și vei veni, simt asta,
Odată cu iarna, înspre Crăciun.
În schitul din munte, pustiu,
Vei găsi altarul gol de icoane.
Pe obrazul ridat al vremii
Venirea-ți va furișa un zâmbet timid.
Acoperit de tot cu zăpadă
Mă va trăda doar lacrima ta
Căzută pe gîndurile-mi uitate din toamnă.
Atunci mâna ta, nevenindu-i să creadă,
Plecându-se, va ridica discret
Profilul meu pierdut sub zăpadă.
Apoi, va porni un dezgheț
Și voi rămâne în palma ta,
Dezvelit de anii cărunți, ud și gol
Precum un copil nou născut.
Mă vei mângâia îndelung,
Așa de tandru și de adânc,
Că voi redeveni iubire
Dezlipit de privirile iernii.
*
Te vei hotărâ târziu
Și vei veni, simt asta,
Odată cu iarna, odată cu Moș Crăciun.

(ioan sabin pop)

 

Anunțuri
Uncategorized

Ploua

Plouă

curge ploaia de toamnă târzie
cu picături reci lăcrimând
stropi se lovesc de pământ
îl îmbrăţişează doinind
cântecul ploii
cântec de dor

acum în toamnă plouă
printre copacii despuiaţi
vântul îmbrăţişează totul
în rece fior
ce -mi spulberă visarea

privesc prin ploaie depărtarea
ea zace dincolo de clipă
în vârtejul de trăiri
stropii reci strălucesc în licăriri
cu picături de dor
strecurate din cerul plin cu nori

autor:Halas Elena Dorina

 

Ploua cu frunze de aur prin parc

pasii ma poarta spre tine,

frunzaresc un covor de rugina usor

toamna spre mine tot vine.

Ploua cu albe scantei de argint

au acoperit banca cu urme de ieri

totul in jur si-a schimbat haina in jar

marginita cu  semnele blandelor veri.

Ploaia arunca scantei de lumina

peste crengile-maini intinse spre zari,

stropii de aur azi imi alina

un dor ce parca pluteste pe mari

 

 

amintiri, fapte de viata, locuri dragi

Ziduri de cuvinte

Am trecut azi pe la Maria.Era gânditoare,privea absentă pe fereastră de câte ori discuţia aluneca în direcţia copiilor, subiect întotdeauna deschis dar atât de dureros pentru amândouă.Mihai asista ca de obicei impasibil la discuţie, plictisit de lamentările noastre.Oricum el nu poate înţelege zbaterile unui suflet de mamă cu dorul în suflet.El n-a avut, nu are copii, încă un punct pe care n-a reuşit să îl marcheze în viaţă ca cel al serviciului pe care l-a pierdut după revoluţie şi nu a mai reuşit să-l recupereze.Aşa că Maria, ca multe femei din România a preluat cu mult curaj responsabilităţile  şi grijile familiei.Plictisit, Mihai părăseşte câmpul discuţiei îndreptându-se spre locul de zi şi de noapte,dormitorul, unde se trânteşte în patul imens cu intenţia de a urmări o emisiune sportivă,singurul lucru care îl pasionează.

-Mai poate sta tolănit în pat,fără să facă nimic toată ziua, o intreb a nu ştiu câta oară pe Maria.

-Ce mai întrebi şi tu, parcă nu l-ai cunoşte de atâţia ani, îmi răspunde ea resemnată.

-Eşti cu gândul departe, ai veşti de la Andrei?o intreb eu.

-Nu, nu m-a sunat de două săptămâni, ca de obicei şi tremură sufletul în mine de dor.

Andrei este baiatul ei din prima casatorie,sufletul ei.

Eu ştiu că nu l-a văzut de aproape doi ani, vorbesc la telefon.El e prea ocupat cu serviciul lui la Bucureşti,vrea să facă bani mulţi,vrea maşină puternică,casă,un copil.E drept că nici nora ei nu o poate suferi, cu toate că intre ele nu  a existat nicidată o discuţie prin care să-şi dea pe faţă sentimentele.Maria ţinea prea mult la fiul ei încăt să-i pună în pericol liniştea din familie.Prefera să ducă povara dorului cu demnitate zi după zi, lună de lună.

O privesc cu admiraţie, a rămas neschimbată.La cei cincizeci de ani ai săi e încă frumoasă.Părul strâns la spate abia poate stăpâni cârlioţii argintii care alunecă pe gâtul zvelt de căprioară speriată.Ochii ei mari şi albaştri păstreza stralucirea serilor de iarna cand frigul abia atinge razele reci din geamul curat.E înaltă, suplă,cu blugii bine mulaţi peste coapsele fine.”Cum a putut să o înşele”mă gândesc eu dar nu mai vreau să deschid rănile vechi, erau dureroase şi pentru mine.Maria trebăluieşte prin bucătărie în timp ce eu rememorez sorbind din cafea, episodul petrecut cam prin 90,imediat după revoluţie,Andrei avea vreo 10 ani, era în clasa a patra la doamna Ani, una dintre cele mai grozave învăţătoare de la şcoala opt,recunoscută în oraş pentru calitatea

dascălilor de acolo.Maria făcea naveta la vreo şaizeci de kilometri de oraş şi pleca dimineaţa la ora şase ca sa ajungă inapoi pe la 15-16.Era dăscăliţă dar venise din alt judeţ, unde era titulară, aşa că a luat un post unde i s-a oferit.

Nu concepea să stea acasă,fără serviciu,nici Mihai nu era de acord.El nu avea probleme,lucra în oraş, la o fabrică de maşini-unelte,mergea cu maşina,nu avea treabă.

Era 10 iunie, se apropia ziua ei de nastere dar nu prea se gandea la ea, stia ca va fi una obisnuita cum a fost de atatea ori.Nimeni nu se gandea sa ii faca vreo surpriza,de atatea ori a trecut neobservata incat aaproape ca s-a obisnuit.In schimb ea se zbatea sa faca tot felul  de pregatiri cand era ziua lui Mihai sau a lui Andrei.Ii  placea sa faca prajituri, mai ales pentru Andrei stiind cat este acesta de mancacios.

Cand a deschis ochii afara ploua cu galeata,stropi mari se izbeau in geamul dormitorului.Mihai dormea linistit,se trezea mai tarziu,mergea la serviciu cu masina si trebuia sa ajunga abia la sapte, era in oras,uneori il trezea si pe Andrei pe care Maria il pregatea de cu seara pentru scoala.Ii pregatea hainele, pachetul cu mancare,ghiozdanul.Era marisor, in clasa aIV-a se descurca singur cu cheia la gat.Pana cand s-a spalat,a baut o cafea ploaia parca a mai stat,nu mai batea cu atata putere in geam.Ce sa faca?trebuia sa plece la drum chiar daca ploua,autogara era destul de departe,ii trebuia o jumatate de ora ca sa ajunga .De acolo lua autobusul pentru a ajunge in satul din zona Codrenilor unde era profesoara.In autogara o asteptau Angela si Rodica,colegele de suferinta ,faceau naveta in aceeasi zona si se intalneau in fiecare zi.

Ploaia nu contenise nicio clipa fetele stateu la discutii in autogara fara sa verifice daca autobusul care le transporta plecase sau nu.Niciuna nu isi inchipuia ca acesta ar putea pleca fara ele din moment ce soferul le cunostea de doi ani ,stia unde fac naveta.

-V-ati facut planurile de lectie pentru azi?intreba Maria.

-lasa-ma cu planurile de lectie,cine crezi ca vine in satul asta,pe vremea asta sa ne controleze,raspunde Angela,oricum niciodata nu ma tin de plan,intotdeauna intervine ceva si trebuie sa ma adaptez,completeaza ea.

-Da,ai dreptate,ma duc sa vad ce-i cu autobusul asta,ca nu putem sta aici fara niciun rost.Se intoarce intr-un suflet:

-A plecat,striga Maria,nu pot sa cred cat este de nesimtit sa ne lase aici,completeaza ea foarte nervoasa.

-Ce facem acum?intreaba Angela dezamagita de situatie.Nu mai puteam pierde vremea degeaba,hotaram sa mergem fiecare la casele noastre.

Maria porneste fara niciun chef spre casa,numai gandul ca ar putea sa se mai culce o ora fiind singura acasa,o face sa grabeasca pasul pe bulevardul inca umed de ploaia care abia inceincetase.

Uncategorized

Vara cu soare

Prin fereastra de suflet vesnic deschisa

a patruns un fir albastru de vant

acopera ca o minune caldura de vara

pe care o simt ca o plapuma grea

cu tesatura ei moale din raze fierbinti.

In aer pluteste un suflu de plumb

e luciu si gandul si ochii tai duri.

Privesc cu ardoare spre frunzele verzi,

le-as cere sa-mi dea a lor clorofila

ca sa -mi procesez si eu fierbintile simturi.

004f06M813M

Uncategorized

Emoţie

Din somnul adanc si prelung

s-a trezit emotia pentru tine,

intotdeauna am iubit petalele-ti fine

fiorul ei  in viata ma tine.

Esti atat de frumos, trandafirule,

incat ochii mei s-au inchis,

sa-ti mangai mai usor petalele

sa– mi costruiesc mai usor un vis.

Imi mangai mainile avide

cu suflul tau de catifea

s-au pregatit sa te alinte

mai mult dacat imi spune privirea.

 

 

0_8c502_f538dcf3_L 0_f58cc_22698aa6_L 04f55d5a 24fb7830 5539baab 946409_334077793403662_801895127_n